Fotbal

De ce nu discut eu niciodată despre fotbal? Nu oi fi îndeajuns de „bărbat” ca ceilalţi? Nu mă uit la meciuri sau nu înţeleg ceea ce se petrece pe teren? Nu acesta e motivul. Îmi place să mă uit la meciurile de fotbal, să urmăresc campionatele puternice, cupele europene, dar mai ales turneele finale mondiale şi europene. Îmi place sa văd ascensiunile unor jucători de la an la an, sau istoria unor echipe care cresc şi scad în performanţe.
Fără modestie, am cunoştinţe destule in acest domeniu şi nu de multe ori am scris (dar nepublicat) pagini întregi despre diverse echipe sau jucători, folosind cel mult 20% informaţii din alte surse în afara cunoştinţelor mele.
Şi totuşi… de ce nu discut eu niciodată despre fotbal? Pentru ca nu ajung nicăieri. Aceste discuţii nu au niciodată un final. Fie că se ţine în pauza dintre două cursuri, în hala unei uzine, sau la o bere şi-o ţigară-n bar, aceste discuţii pot fi interminabile.

Rezerva

- Stimaţi cititori, am aici lângă mine un om care susţine că are meseria de rezervă. Să-l întrebăm ce este funcţia aceasta şi cum se practică. Bunăziua!
- Bunîziua!
- Ce înseamnă dom'le să fii rezervă?
- Pâi nâ ni faşim inţileşi: rizervî, adicâ nu câ stai pi barâ, ci câ ţii locu' la oamini.
- Cum aşa dom'le?
- Adicâ dacâ matali ţi leni sâ vii azi la muncâ, dai un tilifon şî viu io în locul tău. Sau poate ti-mbolnâveşti... ştiu sî io?
- Păi şi cum ţi-a venit dom'le ideia să practici aşa ceva?
- Di leni. Mi-era leni sâ fac orşi muncâ şi mă gândii că o fi bun un om cari sâ facâ aşe şiva.
- Şi ai zis să fii dumneata acela.
- Nu. Nu dorea nimini sâ fii rizervâ.
- Şi totuşi, cum ai ajuns să practici?
- Di leni.
- Cum dom'le de lene?!!
- Di lenea şelorlalţi. Da' şi ti ambalezi aşe? Ai şi matali răbdari dacâ vezi câ nu-nţilegi.
- Şi ia spune-mi dom'le, câştigi bine? Se merită să fii... "rezervă"?
- A... Dipindi...
- De ce anume? Ce tarife practicaţi?
- Dupâ funcţiili oaminilor şi di şe mâ pun sâ fac.
- Dar ia zi... oameni importanţi aţi înlocuit, nu?
- Da... odatâ fusei Giji Becali.
- Gigi Becali?!
- Eşti prost? Giji Becali am spus. N-auzi?
- Şi a fost uşor să fii... ?
- Phăăăi di capu' meu!! Păi matali rizişti sâ numiri toatâ zîua oi? Apăi sâ-nşerşi sâ-nveţi acorduri di gramaticâ! În plus mâ şi încurcai: din orâ-n orâ eram altşiva: ba prinşipe, ba voivod, ba politişian; dracu' sâ mâ ia... câ nu mai prişepeam nişi io!!
- S-a întâmplat vreodată să refuzaţi o ofertă?
- Da!
- Puteţi să ne spuneţi pe cine şi din ce cauză?
- Apăi... tăt aurul din lumi sâ mi-l de... io pă Laura Andreşan nu o înlocuiesc. No!
- Cum dom'le, aţi fost solicitat să-i ţineţi locul Laureai Andreşan?
- Si-mbolnânisi...
- Aoleou! Jos?!
- E, jos? Acolu îi sănătoasâ tun.
- Sus, atunci?
- Acolu era mai di mult. Di şelebritati, dom'li!!
- De celebritate?
- Tu chiar eşti prost di nu-ţilegi?
- Şi dacă să zicem ca mie mi-e lene să imi fac curat în cameră? Cum rezolvăm?
- Băi, duti băi... au mai înşircat şî alţii mai proşti ca tini sâ mâ traducâ. Bă! ...io ca tini am fost, băăi!!
- Ce-aveţi dom'le?
- Păi mii-mi arăţi contract câ ţîi menajerâ în casâ ţî ia mă chiamâ sâ îi ţiu lucu', nu tu băă... mînâ tristâ!
- Păi şi ce alte condiţii mai trebuie să îndeplinească cei care vin cu cerere la dumneata?
- Leni, domnu'. Leni sâ iar leni...

Pe bancă, lângă Bancă...

Se-ntâmpla cam prin luna mai a anului trecut:
Stăteam într-o zonă centrală a orasului în care locuiesc, în faţa unui sediu de Bancă şi îmi aşteptam şefa pentru a-mi da niste acte ce aveau sa-mi serveasca pentru servici. Un sediu printre alte sedii ale unei banci printre altele...
Dupa vre-o 10 minute de stat (cand si rabdarea mea incepuse s-o ia razna) se indreapta spre mine un om in varsta si in uniforma, care tocmai ce iesise din sediul bancii:
-Buna-ziua! Stiti ca nu aveti voie sa stati aici?
-De ce? Nu este domeniu public?
-Ba da, dar stiti... este in fata sediului bancii...
-Si?! Nu este totusi domeniu public? De ce sa nu am voie?
-Nu va suparati acuma...
-Nu e vorba de suparare, dar vreau si eu sa stiu de ce nu este voie. Argumentul pe care mi l-ati dat nu ma multumeste.
-Ma gandesc ca poate urmariti ceva si cam stati de ceva timp...
-Fiti sigur ca daca as urmari ceva as lua o pozitie mult mai strategica, nicidecum una asa evidenta.
-Da, dar totusi... va rog sa intelegeti...
-Tocmai asta e... ca nu inteleg... Dar in fine.Tot nu m-ati lamurit.
-Va multumesc!
-Nu aveti nici o logica!
Si m-am dat un pic in lateral, nici prea mult pentru a-i oferi satisfactia unei victorii, nici prea putin cat sa dovedesc lipsa de bun simt. Mai mult de frica sa nu apara langa el unul lafel de istet, insa mult mai solid si pus pe rele, ca atunci chiar nu era bine.
Nici in ziua de azi nu m-am lamurit. Daca stiti voi de ce nu e voie sa stai 10 minute in fata unui sediu de banca in Romania la inceput de ani 2000 chiar va rog sa-mi axplicati si mie. Astept cu nerabdare!